marți, 27 iulie 2010

certat cu viata

S-a intamplat vreodata sa numai ai chef de viata? sa fi suparat pe viata cand nu iti iese ceva bine? Aceste momente proaste din viata te definesc ca si om...daca poti trece peste ele.Din experienta mea astfel de momente sunt extrem de neplacute si incepi sa te intrebi ce rol ai tu in viata asta...ca nah pana la urma nu faci umbra degeaba.Si ma gandeam ca prin cate treci...de-a lungul vietii si bune si rele, de ce sa ti se ia de viata? Azi esti jos dar maine poti fi sus...si poti face orice vrei tu pentru ca pana la urma de asta se numeste viata.Sa gasesti raspunsurile tale si sa faci ceva folositor, ceva ce poti lasa in urma.Lumea o sa isi aminteasca de tine? nu cred ca o sa isi aminteasca lumea...dar daca esti cu adevarat bun si traiesti viata asa cum e ea...altii vor trai prin tine..copii tai si nepotii si tot asa...pentru ca ei sunt singurii care isi vor aduce aminte.Nu spun acum ca trebuie sa fi un exemplu pentru ceilalti, dar cauta sa te implinesti pe tine.Sa spui ca esti multumit cu ceea ce esti si cu ceea ce ai facut.De exemplu mi-ar place sa cred ca am raspunsurile la toate intrebarile mele desi nu este asa.Mi-ar place sa traiesc liber si sa simt aerul curat si nu toate minciunile si tampeniile altora.Atunci cand respiri minciuna...numai esti tu si te ucizi pe dinauntru.Mi-ar place sa gasesc aceea iubire care sa reziste de-a lungul anilor, aceea persoana cu care sa apuci sa imbatranesti si care sa te iubeasca pentru ceea ce esti.Mi-ar place sa pot construi o casa exact asa cum o vad eu, acolo sa traiasca copii mei si sa imbatranesc eu.Mi-ar place sa am barba alba si sa fiu fericit pentru reusitele persoanelor apropiate.Ar fi frumos sa pot vedea macar un sfert din frumusetile lumii.Deseori ma intreb...pentru ce invat eu tot ce invat? adica...limbi straine si toate clasele astea care le faci ca sa inveti sa socotesti si sa citesti...si alte chestii.Consideram inainte ca-i pierdere de vreme si in loc sa te puna sa faci un lucru care iti place si la care te pricepi...o sa ajungi sa lucrezi si sa te stresezi la un job...cu care persoana ta nu are legatura si nici nu va avea.De aceea lumea nu-i fericita.HA!! imagineaza-ti o planeta de oameni fericiti! cum ar fi? cam naspa nu? toate visele indeplinite...toate dorintele si tot ceea ce ai visat vreodata sa poti sa ai.Pai atunci viata ar fi de-a dreptul plictisitoare pentru ca nu ai mai avea pentru ce lupta.Cred in mine si in ceilalti de langa mine,dar cel mai mult cred in viitorul meu.Cred intr-o persoana care sa imi fie alaturi si intr-un viitor bun.Si nu conteaza daca e sau nu in Romanica asta de cacao pe care o avem...conteaza sa am langa mine persoanele apropiate.Omul de fapt...este o persoana sociabila si fara comunicare...se inchide in el si moare.De aceea nu fiti inchisi.Ai ceva sa spui? Dumnezeu ca-i tare ti-a dat limba si gura si vorbeste! ca lumea sa stie...ce-i de facut cu tine.Si ti-a dat inima sa iubesti asa ca pune mana si iubeste si nu te rataci.Nu te gandi ca te inseala sau ca te minte ci pur si simplu ai incredere.Daca ai incredere in tine e de ajuns.Nu renunta la vise pentru ca ele ne definesc si incearca sa faci ca fiecare zi sa conteze.Marturisesc ca eu unul incerc sa se intample asa.Dar ma uit...unde-i iubirea de care vorbesc? unde's visele de care povestesc si la care ma gandesc cu atata patima...unde's persoanele mele dragi in care ar trebui sa ai incredere.Momentan nici in mine n-am incredere pentru ca daca viata mi-a aratat ceva...acel lucru ar fi ca trebuie sa ma feresc de ce e rau si sa astept soarele sa apara.Si poate ca a aparut...si poate ca va mai ploua si pe la mine.Dar ce sa spun? IMI PLACE PLOAIA!!

duminică, 25 iulie 2010

foc incrucisat

Nu te dai batut niciodata nu-i asa? mergi pe cararea ta si va fi bine pentru ca stii exact ce ai de facut chiar daca...cu timpul majoritatea planurilor se vor transforma...se vor pierde sau se vor indeplini.Cararea ce ai ales-o trebuie lucrata zilnic astfel nu o sa reusesti nimic.Ai facut in viata asta de toate si numai stii ce sa faci? As da toate cunostiintele mele...pentru a cunoaste cu adevarat fericirea.Sa dureze si un minut, si o secunda dar sa ma simt fericit cu adevarat si viata mea n-ar fi in zadar.Desigur asa zicem toti...se spune ca o imagine,o poza, o fantasma face cat o mie de cuvinte.Ce mai pot eu atunci sa iti spun tie cititorule...cum sa te conving sa vezi ceea ce vad si eu? cum sa simti ceea ce simt si eu si sa fi si departe de mine? inchipuie ca ai un copac in fata ta...e toamna si frunzele cad usor.Si esti tu si el...fiecare il defineste in felul sau acel copac...poate fi langa o casa...in jur poate fi o pajiste dar ceea ce vreau sa spun este ca traiesc diferit de tine...diferit de toti dar identic prin viziune.Vedem acelasi lucru dar traim total diferit.Si ce e mai rau e ca atunci cand vedem ceva cu adevarat magnific...avem tendinta sa ne batem joc de ce avem.Nu irosi gandurile si sentimentele tale pe lucruri inutile.Gandeste-te la copacul tau...cum ai vrea sa fie? inalt, scund, anotimpul in care sa il vezi...unde sa il vezi? langa o casa...in padure...si tot asa.Si astfel iti faci o reprezentare a ceea ce iti doresti.Astfel iti faci o reprezentare a vietii.Pentru ca acel copac va fi viata ta....de aici incepe totul.Si vei vedea cum trec anii.Si tu...si noi, vom ramane cu amintirile noastre...cu copacii nostri.Vezi tu...copacii suntem noi...vezi un copacel mic...pai ala ai fost cand erai mic...apoi cresti si cresc si crengile.Crengile sunt amintirile noastre...unele bune altele mai putin bune, apoi devii mai artagos...cu o coaja mai tare, mai rezistent...mai simpatic.Apoi te vezi adult...si mai pierzi din crengi...unele se rup...de altele se agata prostii si tot asa.Aici e viata ta si aici vei decide cine merita si cine nu ajutorul tau, ca in final sa ajungi un stejar sau un brad falnic si impunator.Si te gandesti ca au trecut anii dar tu ai rezistat si ploii, si zapezii...in general vremurilor grele...dar ai petrecut clipe placute mai putine.In principiu clipele grele ne definesc ca oameni, dar clipele placute ca si copaci.Tine-ti minte!! Uda-ti copacu...nu te pisa pe el!!


sâmbătă, 24 iulie 2010

TREZESTE-MA!!

si daca imi era dor...ce as fi facut? si daca imi era frig sau sete.ai fi impartit cu mine micile bucurii ale vietii? daca te-as fi cunoscut cand trebuia sau nu te-as fi cunoscut? ce am de pierdut? pe tine...pentru ca tu esti cea dintai si cea din urma.Pentru ca asa vreau eu sa fie.Si ma asez pe iarba si stau...ma gandesc, imi amintesc si realizez ca nimic nu poate fi pierdut asa usor...exact asa cum nimic se transforma in frumos...cum eu te vad pe tine si ma enerveaza cand stai si te uiti la mine fara sa spui un singur cuvant dar poate tacerea ta este raspunsul meu...si totusi inclin sa cred ca ma vrei sa fiu al tau...pentru ca trebuia sa ne intalnim, sa ne certam si sa ne batem, pentru ca totul sa fie pierdut si sa te castig pe tine.Am pierdut totul dar te-am gasit pe tine.Am castigat anii mei de tinerete cu tine si mi-am pierdut mandria, si nu pentru ca era un lucru firesc...ci pentru ca tu faci ca lucrurile firesti sa para minciuni.Iti mai aduci aminte oare ca atunci cand ne-am vazut noaptea s-ar fi transformat in zi...as fi vrut sa ramana o singura zi...pentru un intreg an...si apoi anii sa se transforme in zile pentru ca tu sa fi langa mine mai mult si sa simt ca orice ar fi nu te voi pierde.Desigur te-am pierdut pentru a te castiga inapoi dar asta doar daca vei vrea.Pentru ca in fata ta insemn marea si cerul iar tu in fata mea oceanul si nisipul.Atingerile tale ma mangaiau mereu chiar si atunci cand provocau durere...ai ales sa fi nisipul meu...sa fi marea mea si soarele ce intotdeauna straluceste deasupra mea, deasupra noastra.De ochii, de buze si de par numai vorbesc pentru ca toate acestea imi amintesc cat de imperfecti eram amandoi...dar totusi in aceasta lume ai facut singurul lucru perfect.Mi-ai spus fara sa stii macar..."uite-ma...eu sunt cea adevarata si nu ma ascund in fata ta pentru ca nu are rost, pretentia mea este sa fi la fel...nu te ascunde chiar daca esti ranit si suferi,sunt aici sa fiu cu tine si nu am de gand sa plec." Si n-ai plecat...si sper sa nu o faci pentru ca am incredere in tine.Si te cunosc si ma cunosti si orice ar fi am impartit totul.Stau si ma intreb...ai impartit pentru ca asa simteai sau erai obligata de situatie? te-ai purtat asa pentru ca ai simtit? Eu asta am vazut si asta am sa cred...dar visele mele sunt altele acum ca esti departe si nu te am.Ce s-ar fi intamplat daca am fi avut o zi...o zi in plus? Nu te speria pentru ca si aici, acum sunt acelasi om.Si te vad ca pe o petala de trandafir in visele mele...dulce si suava.Nu lasa pe nimeni sa stie...nu lasa pe nimeni!!

miercuri, 21 iulie 2010

mi-e dor de sughitul tau!!

In ochii ei vedeam marea...la propiu!! cand se uita la tine parca iei foc...stii ca o iei pe coaja si mai mult de atat ca te va bate.Dar era interesant sa vezi ce da din ea.Ochii mari in cap si parul lung fara rimel si fard, fara ruj, era ea naturala.Si te impresiona pe bune.Ai fi vrut sa rupi scandura pe ea cateodata dar in rest era foarte misto cu ea.Si avea un farmec al ei dar si eu il aveam pe al meu.Si nu o lasam in pace.Si se supara...ofofofof ce se mai supara si ce imi placea.Si am sa te prind si am sa te bat...asa imi spunea mereu!! de prins mai greu ca pana alerga ea...de fapt la fel si cu innotul.Ce sa o inveti sa innoate ca daca ii puneam o piatra in brate se scufunda corabia...plus ca innota ca un caine si cu un mic zambet in coltul gurii.Stia intotdeauna ca o urmaresc desi nu a zis niciodata nimic.Daca aveai noroc in zilele ei bune o vedeai in pielea ei cum se manifesta.Si era faimoasa...o stia tot satu' si putea sa o stie o tara intreaga...ei nu ii pasa de asta.Si pe cat de dureros a fost sa o am langa mine pe atat de bine a fost si pe atat de rau imi pare ca am plecat.Ma gandeam sa o fac vedeta...sa o dau pe youtube sau pe vreo pagina web de asta de stand up comedy:)) pentru ca la noi comedia isi facuse cuib si distractia era la ea acasa, ne simteam bine si nu mint cand spun ca nu am sa mai intalnesc alta ca ea.Daca ai cunoaste-o ai stii despre ce vorbesc...si eu stateam si o priveam si banuiesc ca se simtea privita si admirata dar nu mi-a spus niciodata nimic.Nu s-a uitat macar odata spre ca sa vada...o observasem sau ma uitam prin ea?Eu o observasem mai demult...ea nu stia ci numai eu.A aflat si ea in scurt timp ca nu trebuie sa fi nebun ca sa fi ca mine, si de atunci din clipa respectiva parca amandoi am vrut sa nu ne prefacem, sa dam la o parte acel invelis ce se numea prefacatorie...si am jucat adevarat.Si jucam pana la 4 dimineata si nu ne plictiseam nici somn nu ne era.Si eu ma gandeam la ea ca la ACEEA persoana pe care o intalnesti odata in viata daca ai noroc.Si cum ma stiu pe mine asa norocos...am avut norocul si prilejul de a locui, manca, imparti, glumi si rade cu ea.Iar prin noi toate lucrurile normale au prins viata.Dadeam viata frigiderului printr-o simpla gluma si acea gluma a doua zi avea efectul dorit pentru ca alti oameni radeau prin noi si erau fericiti.Se uita la mine cateodata cu niste ochii de mercenar si stiam ca ar fi vrut ceva.ori bataie...sa imi dea:)) ori sa imi spuna ca sunt ce a visat ea...acel baiat ce-l viseaza fiecare tipa si dupa care se construieste un tipar...dar in loc sa spuna ceva...statea si se uita la mine si ma mangaia pe picioare.Cu niste maine fine si degete lungi...ii spuneam pianista pentru ca o merita...primeai o palma te ustura pana la suflet...dar stiai ca iti acorda atentie...cine si-ar fi irosit o palma pe tine? NIMENI!! si te gandesti ca scriu aceste randuri pentru ca? pai in primul rand e o persoana foarte speciala respectiva...in al doilea rand a fost si este o provocare sa stiu ce este in mintea respectivei...si ce vrea de la mine si nu in cele din urma a fost cea de la care celelalte toate ar trebui sa ia lecti.miss u B!!